sâmbătă, 13 iunie 2009
miercuri, 4 februarie 2009
te-am ghicit, poemule, după trăsnet
toată poeţimea a ridicat din sprâncene
erau doar sprâncene care se ridicau apoi
coborau. dar nu izbuteau să zboare, neam!
de-o vreme nu trăiesc momente prea bune
până şi propria umbră mă părăseşte uneori
caut după cuvintele poemului dar şi
poemul s-a zgârcit la vorbă. ori
poate nu mai ştie a mă recunoaşte
fără mantia de hârtie...
***
simt un gol imens în stomac
ştiu că n-am să dorm în noaptea asta
până nu voi scoate la iveală versurile care
gâlgâie fierbinţi în conul meu vulcanic
de multe zile n-am scris după cum mi-e voia
bănuiam doar o imensă ferecare în mine şi
am stat, aşa, cu urechea la pândă. cu degetele
gata pregătite să încalece cu fermitate tastatura...
***
ah! când apare poemul sunt şi eu fericită precum
o femeie ajunsă în al 9-lea cer al desfătărilor (ca să nu mă exprim altfel)
***
te-am simţit, poemule, după busuiocul din colţul buzelor!
PREZINT
Informaţie preluată de la Lucian.
miercuri, 28 ianuarie 2009
Un Guvern privat
Am intrat în această noapte pe site-ul "Guvernului privat" şi am constatat că nu se prea înghesuie "specialiştii" nici cu soluţii, nici cu analize, nici măcar cu idei. Puţine articole şi tot atât de puţine comentarii.
luni, 26 ianuarie 2009
duminică, 25 ianuarie 2009
iubire de sezon
m-am trezit într-o dimineaţă dar
parcă nu m-am trezit îndeajuns. pescuiam
dintr-o apă tulbure peşti din funingine pe care
îi aruncam înapoi după ce îmi scriau versuri cu
înţelesuri de sucit minţile
mi-am pus mâinile pe genunchi
şi-n mâinile mele erau două luni ovale
între care privirile tale făcuseră un curcubeu de flăcări
după care s-a făcut repede noapte pentru că eu am închis ochii
iar tu ai lăsat să cadă curcubeul
în jur mirosea a mentă
semn că de-o parte era primăvară de-o parte - toamnă
în jur mirosea atât de puternic a mentă încât
ne-am îmbrăţişat până când am trecut unul
prin iarna celuilalt fără să exagerăm cu tutunul şi
fără să intrăm în panică atunci când oamenii de zăpadă
au anunţat grevă generală
ne-am iubit de azi pe mâine cu folos
fără a ne-ncărca de gânduri. fără a mâzgăli momentele
cu promisiuni care să ne ţină înlănţuiţi şi morocănoşi
ne-am iubit incoerent cu adevărat fără a lăsa vorbe-n vânt
şi ură în urma noastră
ne-am iubit pentru toată grămada de timp pe care am pierdut-o
fără să iubim
vineri, 23 ianuarie 2009
Un guguştiuc cu porumbelu-n guşă
Şi-a băgat el aripile ba prin presă, ba printr-ale comunicării, ba s-a aciuat pe lângă Marele Corb....
Marele Corb îl crescuse cu ce avea el mai bun în cămara Marii Administraţii şi, după o vreme, îl avansă din funcţia de consilier al Său în cea de MaiMare al SIE (Serviciul de Informaţii Externe). E drept! Înainte vreme, Guguştiucul şi cu soaţa sa fuseseră devotaţi - cioc şi aripi - Marelui Corb. Aşa că nu avem nimic a-i reproşa Marelui Corb care-şi adună împrejuru-i crema credincioşilor Săi.
Guguştiucul dăduse dovadă de mare isteţime, da' numa' pentru o scurtă perioadă de timp. Crezând că a ajuns pe culmile gândirii şi înţelepciunii păsăreşti, Guguştiucul a început să-şi piardă raţiunea şi, prea relaxat de la multele laxative pe care ţi le dă Puterea, s-a îmbolnăvit, destul de rapid, de purgativită verbală. Boală pentru care s-a văzut obligat să-şi prezinte demisia de MaiMare al SIE.
Nu s-a învăţat minte atunci şi, la numai doi ani de la păţitura cu pricina, Guguştiucul din povestea noastră scăpă din nou un porumbel din guşă (se vede treaba că are o fermă de porumbei pe dinăuntru său): el a afirmat că Marele Corb ştia - utilizând metoda interceptărilor telefonice ilegale - ce vorbesc alte păsări, mai ales dintre cele de pradă, din Imperiul Său. Lucru necreştinesc. Pardon, nepăsăresc! Sau, totuşi, necreştinesc?
Marele Corb s-a înfuriat şi a asmuţit asupra Guguştiucului, crescut cu miez de nucă şi cozonac, niscai păsări cu rol de acuzatori: Guguştiucu' ori probează ce-a guguruit, ori va fi trimis în instanţă. Aşa, în paranteză fie (s)pus, Marele Corb al zilelor noastre este mult mai răzbunător decât fostu'. Acela prefera să-i numească "prostănaci" pe cei mai săraci cu duhu'.
Spre sfârşitul poveştii, trântesc şi eu o părere: chiar dacă nu mă dau în vânt după caracterul 'mnealui de crezut îl cred pe Claudiu Guguştiuc.
vineri, 16 ianuarie 2009
joi, 15 ianuarie 2009
luni, 12 ianuarie 2009
cu inima-n dinţi
„să-ţi îmbraci cu aur curat inima nu glezna şi încheietura mâinii”
de nenumărate ori nu mi-am ascultat inima şi a fost cumplit
singura mea tovărăşie era doar raţiunea fără prihană. raţiunea bună
mă bântuiau faptele bune. buna purtare. purtarea corectă. sinceritatea
în deşert erau toate acestea fără însufleţire fără adăugarea iubirii
de aceea nu ne merge bine. nu ajunge clopotul conştiinţei
al datoriei
cu fiecare zi inima noastră îşi adună aura întristării-mprejurul ei
o fixează bine după care tace. în timp ce scriu mă întreb: cum
să mă port cu inima de-acum înainte?
abia am scris şi inima a şi început să înoate în bucurie
abia am scris şi odaia s-a şi umplut cu miros de smirnă
abia am scris, la-ntâmplare, câteva cuvinte
şi inima dă semne de joacă...
dintr-o dată
mi-am luat inima-n dinţi. i-am dat drumul
am să-ţi scriu, inimă, până la moarte!
vineri, 9 ianuarie 2009
Puţin Putin
Dumneavoastră ce credeţi?
joi, 8 ianuarie 2009
Ne-au lucrat
Baiu'-i mare, da' făr' de bai n-avem la ce stupi coji de seminţe şi la ce ocârî. Fără năcazuri ne-am crăcăna de plictiseală. La bine facem noi nazuri. Nu ne-o urat de bine - curat la suflet şi sămţâre - însuşi capu' ţării? Numa' cân' mi-amintesc de şuviţa lui a sculată şi ştiu ce-o vru' să zâcă dă ţăpe...Nu pentru sistemu' ăl ticăloşit ierau, iele, ţăpele! Ţăpele erau pentru poporu' ista lins pe-o bucă în perioada ielectorală şi-mpuns straşnic în ailaltă, după. Dară noi, aş! Cum s-apropie vro campanie ielectorală cum sărim cu tot sufletu' s-ajutăm la re-ascuţâtu' ţăpelor. Ia, amu, aşa suntem noi, rumânuţii, mai masochişti oţâr'!
Na, că mă luai cu vorba şi nu atinsăi subjăctu'! Care subjăct să răferă la ce-o declarat unu, Ilie a lu' Sârbu, pus mare - iară - păstă struţii şi măslinele dă import, de-amu, cu euroi din butoaiele un' pă vrămuri să ţineau galbenii ăi rumâneşti adusă!
Zâce aşa Ilie ista a lu' Sârbu, tac'su: "Am spus că de doi ani se lucrează la ea (la Alianţa PSD-PDL) şi eram mirat când, în emisiunile televizate la care participam şi spuneam despre discuţii, ceilalţi politicieni negau. (...) În Alianţă au crezut şi alţii, iar preşedintele Băsescu a fost unul dintre susţinătorii ei." (citat preluat d'acilea)
Ilie a lu' Sârbu ştie s-o-ntoarcă ca să nu-nţălăjăm ni'ca. Când o fost capu' ţării susţânătoru'? În timpul ălor doi ani, ori amu' mai pe alejări? Io cred c-or fost înţălăşi dintotdeauna, din vremea FSN-ului, numa' că tre'ia năşte diversiuni, năşte-ntortocheli bine-ncălcite s-ajungă la vrerea lor care în sfârşât o ieşât la potr-iveală! (cacofoniile-s rumâneşti şi pusă pen' impresie artistică, că doară nu dor! Dă-boc! Ioi, dăloc!)
marți, 6 ianuarie 2009
luni, 5 ianuarie 2009
fulgi de nea din hârtie cretată. albastră
ha? de ce n-ar fi albaştri fulgii de nea? iar eu?
iar eu
peştişorea râvnind la o poveste cu mulţi peştişori
de aur
înmulţindu-se într-un coş
doar când se adaugă câte un gând frumos
lumii
de trei zile citesc texte din acolada
de trei zile citesc prinsă în pânza de cuvinte
ţesută de prozatori şi poeţi. întorc filă după filă în timp ce
paralel cu minutele mele sunt minutele celor care îşi beau ceaiul
uitându-se pe geam cum vizavi un bloc de locuinţe a sărit în aer
în oraşul meu ninge cu fulgi albaştri
în oraşul meu eu adun solzi de aur
în oraşul meu este suficient gaz. şi electricitate.
în oraşul meu unele fete se pregătesc să-şi viseze ursitul.
în oraşul meu se aşează înserarea urbană
picior peste picior
în oraşul meu
alte fete au ieşit la plimbare strânse uşor de talie
de-un vesel curcubeu de promoroacă
în oraşul meu blocul a putut fi privit la ştiri. apoi au apărut
comentatorii de politică internaţională
mă pufneşte un plâns duios. nu-mi pot scoate din minte mărturisirea
omului de zăpadă. femeia lui de zăpadă îl lăsase baltă pentru
un brad împodobit cu beculeţele primăriei. deh! chestiune de funcţie!
bradul avea funcţie. el, omuldezăpadă, doar un morcov de turcia. în loc de nas.
am la mine o portocală grecească. o decojesc. o mâncăm împreună
fiecare cu vânătăile lui sufleteşti
mă întorc din gândurile mele. ninge obsesiv cu fulgi mari din hârtie cretată
din clipă în clipă mă aştept să apară printre rânduri câteva blindate din
fursecuri cu scorţişoară!
sâmbătă, 27 decembrie 2008
iarnă aşezată pe mănuşile mele
mi-am cumpărat mănuşi
în fiecare an mi-a plecat iarna cu ele
în dinţi
de fiecare dată
ne-am muşcat precum două
lupoaice albe
în colinde
până la inimă -
fiecare pe limba ei
de omăt